Recenzii semnate Aurelia Lăpușan
Miracolul reîntoarcerii
Georgeta Adam, publicistă de radio, care nu a obosit timp de mai multe decenii să onoreze profesiunea de realizator de emisiuni radiofonice la Societatea Română de Radiodifuziune, beneficiind pe puterea unui microfon şi cucerindu-şi auditoriul cu demersul său extrem de profesional şi actual, transferă hârtiei o parte din cele mai consistente producţii jurnalistice ale sale cu o tematică aparte: cea a exilului. O selecţie grea şi sensibilă. Aşa s-au adunat în rafturile bibliotecilor patru cărţi ale căror titluri poartă multiple semnificaţii: Bat clopotele pentru Basarabia (coautor Ioan Adam, Editura Eminescu, Bucureşti, 1995), Proba exilului (Coautor Ioan Adam, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2002), Clepsidra cu mărturii. Proba exilului II (Editura Adam, Bucureşti, 2003), Paradisul infernal (Editura Adam, Bucureşti 2004)… Aceste cărţi sunt acum prezente în biblioteci importante – cum ar fi aceea a Congresului American sau a Universităţii Brown de pe continentul american – dar şi în biblioteci din Chişinău, Paris şi Tel Aviv. Ce au ele în substanţa lor deosebit, fascinant, interesant, original? Confesiuni, poveştile unor destine frânte, amăgiri şi speranţe, suflete dezrădăcinate, mereu aplecate spre seva dintâi a ţării. Georgeta Adam vrea să recompună din aceste fragmente de puzzle universul românesc, să trezească emoţia revederii în cei de-acasă şi doruri în cei plecaţi. De altfel, o caracterizare a demersului autoarei, alături de cel al lui Ioan Adam, o face Titus Vîjeu în Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio (Societatea Română de radiodifuziune, Bucureşti, 2004, p. 11-12):
O excelentă carte a fost consacrată de cei doi soţi (Georgeta Adam şi Ioan Adam) spiritualităţii româneşti de dincolo de Prut. Volumul Bat clopotele pentru Basarabia (1995), premiat de Uniunea Scriitorilor din republica Moldova în anul următor) prezintă mişcătoare dovezi ale unităţii de cuget a unui neam despărţit vremelnic de ghilotina istoriei. Exerciţiul este continuat cu dilatarea considerabilă a ariei românităţii, în Proba exilului (Editura Viitorul Românesc, 2002) în care, românii risipiţi pe diverse meleaguri ale planetei se spovedesc celor doi autori cu o sinceritate – uneori tragică – menită să deseneze harta amplă şi dureroasă a exilului românesc.” Cine sunt eroii acestor cărţi care adună în ele zbuciumul acestor ani postrevoluţionari, în care România şi-a deschis în sfârşit graniţele? Tot „ghidul” respectiv ne răspunde: „Cărturari eminenţi, respectaţi în înalte cercuri academice sau militanţi (mai mult sau mai puţin anonimi) pentru drepturile neamului […]. Ei fixează drama unei desţărări impuse de injoncţiunile istoriei, drama sufletului românesc rătăcitor prin lume.”
(op. cit., p. 12)
Exilul este văzut nu doar ca o formă a înstrăinării, ci şi ca o încercare dureroasă şi încrâncenată uneori de a rezista, alteori de a epata cu sentimentele naţionale. Autoarea a construit şi o tipologie a acestui fenomen al exilului: este politic, cald, rece ori albastru…Ales, dorit, detestat, recuzat… definiţii pe care încearcă să le aplice pe experienţele captate de ea la faţa locului de la oameni care trăiesc dincolo de graniţele actuale ale ţării. Mărturiile din faţa microfonului devenite cărţi configurează ideea expansiunii spiritului românesc în lume – idee adusă mereu în prim-plan de invitaţi la microfon ca poeta Flavia Cosma (Canada), Sanda Golopenţia (SUA), Irina Grigorescu-Pană (Australia), George Dumitrescu (Elveţia), Shaul Carmel (Israel), Dan Shafran (Suedia) ş.a. Când citim interviul cu marele pictor suprarealist Elron Baruch (originar din România), nu uităm extraordinara expoziţie de la Casa Radio organizată de autoare în anul 1998, expoziţie intitulată Pe urmele Bibliei…
Paginile acestor cărţi sunt străbătute de un adevăr şocant, uneori incredibil dacă nu am şti cât de credibil a fost totul. Autoarea – deşi nu urmăreşte să facă literatură, ci numai să provoace destăinuiri – dovedeşte o forţă extraordinară de narare şi concentrare, scriitura sa este curată şi mesajul clar. Este un apel la memorie, la raţiune şi mai ales la credinţă. Acum, în mileniul multimedia este cu atât mai interesantă apariţia acestor cărţi când ştim că fiecare pagină ar putea avea chiar vocea înregistrată pe un CD, aflat în Fonoteca de aur a radioului românesc ce numără în aceste zile 81 de ani de existenţă. Este o memorie necesară, întregitoare, după opacizarea care a dăinuit vreme de aproape cinci decenii comuniste.
Jurnalista foloseşte întrebarea – sub semnul căreia stă întregul său demers – sfredelitor, alteori mângâietor, construind sensuri adumbrite vorbelor mărturisite. Şi pentru a fi mai convingătoare aduce suplimentar date despre personalităţile în cauză, ca un documentar original şi complex fără de care mesajele nu s-ar lăsa aşa lesne simţite. Este travaliul unui om responsabil, sentimental şi determinat. Fiecare articol are, aşadar, un profil sintetic al personalităţii intervievate la microfon, adevărate pagini de istorie literară care sunt necesare în cazul unor români-cărturari sau artişti plecaţi în lumea largă cu voie sau fără voie. Când vorbeşte despre comunităţile tradiţionale româneşti – Basarabia, Voivodina sau sudul Basarabiei, aflat acum în Ucraina, paginile se umplu de sentimentele şi emoţiile pe care le aduc oamenii simpli (vezi Tangentă la cotidian (II). Voivodina, rai răvăşit de ciuma albă şi de bombe din Proba exilului, ed. cit., p. 90-94) sau personalităţi române aflate pe alte continente în aventuri fascinante (vezi Români în Amazonia. Dialog cu cercetătorii Paul Georgescu şi Constantin Georgescu-Pipera, Paradisul infernal, ed. cit., p. 81 şi urm.), dar şi poeţi ce se identifică cu dorul de limba română şi de România (emblematic este, desigur, poetul Grigore Vieru în eseul Basarabia e ca un copil cu inima în afara pieptului, în Bat clopotele pentru Basarabia, ed. cit., p. 19-24) sau academicieni precum Mihai Cimpoi, căutând mereu o cale de salvare pentru poporul rupt de trunchiul lui firesc, care afirma în paginile Clepsidrei cu mărturii:
Numai cultul valorilor ne poate salva.” şi aprecia cartea despre Basarabia a celor doi autori (Georgeta şi Ioan Adam) cu un mănunchi strălucitor de cuvinte din care reţinem: „Pasionalitatea, în erupere fragedă, florală (sentimentală deci) cedează, în chip logic, analizei lucide. Cartea ia aspect de jurnal de campanie care deapănă stăruitor uriaşul ghem de probleme spinoase. Alegerile parlamentare, Transnistria, drama limbii române, nerecunoaşterea Mitropoliei Basarabiei, obsedantul deceniu basarabean. Panoramarea iute a evenimentelor e susţinută de surprinderea în relief palpabil a unor profiluri ale oamenilor de cultură, ale scriitorilor îndeosebi.”
Lectura acestor cărţi confesive ne dă sentimentul de veghe pentru creşterea speranţei. Aş încheia aceste notaţii cu inspiratele rânduri de pe coperta a 4-a a Paradisului infernal. Proba exilului III, scrise de un tânăr universitar român, prof. dr. Marius Conceatu, aflat în America:
Proba exilului este o carte plurală, corală chiar, fără a ceda tentaţiei disperării. Şi dacă roza vânturilor, simbolul ales pentru copertă, ne sugerează divergenţa direcţiilor pe care le putem lua la un moment dat, trebuie să ştim de asemenea să privim spre Centru, spre punctul originar al tuturor acestor căi. În asta constă forţa de atracţie a cărţii, căci ea păstrează un nucleu de idei de o remarcabilă coerenţă, o paletă de preocupări extrem de focalizate, îndeosebi asupra României şi românităţii.”